Favorite Quote
chiar dk nu-l mai vezi zambind chiar dk nu-l mai simti venind chiar dk nu intelegi cum s-a intamplat chiar dk nu-l mai poti suna chiar dk nu-l mai poti chema chiar dk amintirile au ramas de-atunci cu voi chiar dk nu-i mai poti vorbi chiar dk nu-l mai poti intalni chiar dk toata lumea e intre voi chiar dk el nu-i vinovat chiar dk stii si n-ai uitat chiar dk lumea s-a impartit subit la 2 chiar dk viata v-a speriat chiar dk stii si el n-a uitat chiar dk nu mai crede chiar dk nu mai stie unde esti
....................................... ce mult te-a iubit ce mult te-a iubit cat te-a iubit de mult
# Nu acum. Nu pot acum. Adică nu e nimic în neregulă cu tine, numai că nu pot acum. Nici mâine. Poimâine sunt ocupata, iar răspoi…nu, uite, săptămâna asta nu pot. Da. Nu pot săptămâna asta. Asta pot să-ţi spun sigur, că săptămâna asta nu pot. Nici după nu cred. Adică săptămâna viitoare o să fiu ocupata, iar peste două săptămâni o să continuu să trag de timp,aşa că nu conta prea mult pe ce zic. Adică mersi, apreciez, nu e nimic în neregulă cu tine, chiar nu, dar nu pot acum. Poate…adică nu. Fără poate. Sunt destul de sigura că acum nu, şi nici nu cred că există un poate. Adică poate cine ştie ce se poate întâmpla cu viaţa omului, nu? Dar cum văd eu lucrurile…nu, nu te văd în viaţa mea, adică nu acum. Nu, nu pot acum. Mersi, dar nu.
P.S.caracteristic mie
# Întărâtă-mă, ademeneşte-mă, vrăjeşte-mă, hipnotizează-mă, aruncă-mă şi-apoi trage-mă-napoi râzând, fă-mă să alerg spre tine şi apoi întoarce-mi spatele ca şi cum nu mi-ai fi făcut niciodată semn să vin, prinde-mă ca-ntr-un cârlig şi dirijează-mă încotro vrei, frământă-mi umerii şi dă-mi fiori, uită-te-n gol ca să mă ţii departe, aruncă-mi o privire la răstimpuri, zdrobeşte-mă de tine când mă aştept mai puţin şi lasă-mă fără suflare, apleacă-te peste mine pe o canapea fără să mă atingi şi inventează-mi ceva la ureche, studiază-mă-ndelung şi spune-mi ceva ce nu ştiu despre mine, dispari şi reproşează-mi că nu te-am căutat, trage repede linie şi convinge-te că nu îmi pasă, soarbe-mi fiecare zâmbet, smulge-mi fiecare suflare, stai departe când mă vezi nervoasă, priveşte-mă adânc, fii gata să mă prinzi când îmi dau drumul, absoarbe-mi fiecare trăire, prefă-te sfâşiat când îţi neg dreptul la privire, zvârcoleşte-te când sunt pe punctul de a mi te şterge din minte, răsari de nicăieri şi atinge-te de mine cald, mişcă-te uşor să nu mă sperii, tresari când îţi strâng mâna cu putere, fă-mă să cred în tine, fă-mă să te visez..
# Ai dispărut brusc…şi simt că nici nu ai existat în viaţa mea, iar toate sentimentele ce ne legau nu au fost decât un soi de beţie scurtă. Şi dacă mă gândesc bine, chiar şi puţinele amintiri pe care le am alături de tine nu au fost decât nişte imagini pe care mintea mea le-a proiectat din nevoia de a avea un comfort… mai mult sau mai puţin emoţional. Hmm… astăzi mă simt singură ( ha ha ha am spus ceva nou? ) şi tot acest episod care se repetă din ce în ce mai des în ultima perioadă mă face să mă compar fie cu o plajă pustie…fie cu o gară dintr-un sat uitat de lume. Exagerez! Mă întreb de ce oare nu apari măcar o secundă, să-mi confirmi că exişti…să-mi spui ce nu mi-ai spus vreodată…să mă amăgeşti iar şi iar cu vorbe otrăvite… De ce nu mă cauţi… Merg inainte…dar de data asta nu am să-mi mai întorc privirea… Am decis să nu mai regret nimic din ceea ce fac, dar nu fac nimic…stau şi simt că mă descompun. Fiecare părticică din mine se sfărâmă de dor şi de agonie… Am nevoie de tine, dar tu nu simţi, nu auzi, nu vezi…nu exişti… Azi mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să te omor cu mâna mea. Şi-am să te îngrop pe malul mării, să fiu sigură că odată ce fiecare val se va izbi de ţărm…ai să dispari definitiv…în larg. Şi totuşi, dacă mă gândesc mai bine, totul e în zadar…căci…aceleaşi valuri furioase… mi te vor aduce…inapoi, de fiecare dată, sub o altă mască, într-un alt decor, dar în esenţă, acelaşi…
# Si tu taci…
Te-am reintalnit cand ma asteptam mai putin. M-am gandit initial ca soarta imi face o gluma. M-am apropiat de tine ca de orice alt trecator, fara sa-ti spun un cuvant. Eu zambeam. Tu… nu-mi mai amintesc sa fi schitat vreun gest sau vreo grimasa pe fata ta …nu demult luminata si senina. Ma priveai de parca ti-ai fi dorit sa-mi pui un numar infinit de intrebari, iar eu am continuat sa zambesc. Ma simteam ca o lunatica. Probabil te gandeai ca sunt fericita ca te reintalnesc…dar nu am vrut sa te dezamagesc, spunandu-ti ca de fapt, TU nu-mi mai provoci demult…o stare de exaltare. Ma deprimi! Imaginea ta ma intristeaza, ma intuneca si nu ma lasa sa ma bucur de nimic. Cu tine in minte, nu am libertate, nu am aer…nu am nimic. Si am preferat sa tac si sa continui sa zambesc. Am ales sa merg mai departe. Am trecut pe langa tine, ne-am atins usor umerii… te-ai uitat la mine speriat…dar ai tacut! M-am impiedicat, caci imi este peste puteri sa ma prefac ca nu te cunosc si ca prezenta ta in sufletul meu este pura imaginatie… ai tacut. Am inchis ochii, am vrut sa ma intorc sa-ti spun cat de dor mi-a fost, dar mi-am promis…ti-am promis, fara sa-ti fi rostit macar un cuvant…ca o sa merg mai departe si ca o sa te las in urma, caci tu nu esti decat… trecutul meu…care tace!
# plina de dragoste... si totusi!!..Exista in viata noastra ,a fiecaruia,momente pe care le dorim inconstient uneori prea mult,si atunci cand le avem nu stim ce sa facem cu ele,de parca nu le-am fi visat niciodata,sau ca si cum,imaginandu-ni-le anterior in fiecare detaliu,cand le descoperim astfel in afara unui tipar format,le refuzam ca pe-o fericire si le acceptam ca pe-o traire dezordonata...
# Orice barbat in fata unei femei care insista (fara sa stie exact pentru ce o face si doar intuind,gratie unor intrigi,un interes meschin)este tentat uneori sa ignore,sa nu mai acorde credit,sa se debaraseze,iar alteori,din nefericire,sa o si faca...
# Te uiti la mine ca la o curiozitate ,atunci cand incerc sa ma apropii de cineva ..Crezi ca traiesc cu inchipuirea ca-mi este permis totul,ca din visuri construiesc o realitate,de parca as savarsi un furt.Ma cred un pion pe tabla de sah a destinului,iar pe el il vad ca pe un graunte de lumina in intunericul meu..
# Lasa-ma in pace!vreau sa traiesc altfel decat tine,tu care ai ridicat,din ipocrizie,in jurul meu un zid de singuratate.Ai incercat sa faci din mine o complexata(atribuindu-mi defecte pe care nu le am)-era comod si sigur-Mi-ai inoculat picatura cu picatura (constienta de vulnerabilitatea mea structurala si de faptul ca,desi suficient de mare nu puteam,nu aveam voie sa indraznesc sa-ti refuz jocul sau experimentul)
|